Mediașul între rațiune și revoltă: cum am ajuns aici?

Un oraș divizat între furie și speranță

Alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 au tras cortina de pe o realitate pe care unii o ignorau, iar alții o simțeau de ani întregi. La Mediaș, rezultatele arată o ruptură adâncă între rațiune și revoltă, între dorința de reformă și nevoia de a striga „Ajunge!”. Cu 7.112 voturi (39,73%), George Simion s-a clasat pe primul loc, urmat de Nicușor Dan, cu 4.495 de voturi (25,11%), Crin Antonescu (3.505), Victor Ponta (1.736) și Elena Lasconi (533).

Acesta nu a fost un vot programatic, ci un vot de protest, un strigăt colectiv de nemulțumire față de felul în care e guvernată țara, dar mai ales față de modul în care e administrat orașul. Când candidatul coaliției de guvernare, Crin Antonescu, susținut indirect și de către primarul PNL din Mediaș, ajunge abia pe locul al treilea în propriul oraș, nu mai e vorba doar despre simpatii sau antipatii politice. Este un semnal de alarmă pentru administrație.

O radiografie, nu o simplă fotografie

Acest rezultat nu e doar o fotografie electorală. Este o radiografie crudă a unei comunități care se simte ignorată, o comunitate care percepe că administrația locală trăiește într-o bulă, ruptă complet de realitatea de zi cu zi. Străzile în paragină, lipsa de transparență, proiectele întârziate sau prost executate și promisiunile fără urmare au generat o frustrare profundă, iar această frustrare a explodat sub forma unui vot radical.

Administrația locală ar trebui să vadă în acest rezultat nu un atac politic, ci o palmă venită din interior, de la propriii cetățeni, nu de la adversari. Când aproape patru din zece alegători aleg o variantă extremă, o fac nu din convingere ideologică, ci din disperare. Din nevoia de a fi auziți. Iar George Simion nu e o soluție, ci un simptom. Un semn că încrederea a fost pierdută și că în locul ei a crescut o revoltă tăcută care, la urne, a țipat.

Un oraș care simte că a fost abandonat

Mulți dintre cei care încă au domiciliul în Mediaș nici nu mai locuiesc aici, ci au plecat spre Sibiu, Cluj, București și alte orașe mari ale României sau în străinătate. Cei care au rămas văd în fiecare zi un oraș din ce în ce mai greu de recunoscut, în care fabricile trecutului s-au închis, centrul s-a degradat, teii au stat ani întregi sub amenințarea tăierii, patrimoniul a fost lăsat de izbeliște și toate acestea încercând să fie ascunse sub preșul evenimentelor culturale de o calitate cel puțin îndoielnică. În paralel, promisiunile s-au înmulțit, dar viziunea a lipsit. Din acest amestec de dezamăgire, neîncredere și stagnare s-a născut furia.

Un vot fără plan nu e o soluție

Este însă important să înțelegem că a vota din revoltă nu e același lucru cu a vota pentru un viitor mai bun. Alegerea lui George Simion în turul 2 echivalează cu o invitație la demolare, dar fără plan, fără garanții, fără răspunsuri clare despre cum vom trăi după ce totul e pus la pământ. E un vot împotriva tuturor, dar și împotriva oricărei forme de reconstrucție sănătoasă. Nu poți construi un oraș sau o țară aruncând la gunoi instituțiile, legea și dialogul.

Susține presa locală independentă!
SUSȚINE | DONEAZĂ

Administrația care n-a știut să asculte

Între timp, administrațiile locale, indiferent de partid, au eșuat pe linie. Nu doar în a implementa proiecte, ci și în a arăta că le pasă cu adevărat de oraș și de oamenii lui. Mediașul se sufocă sub praf, are șantiere nesfârșite fără explicații, proiecte europene întârziate, tarife exagerate la apă, și un decalaj tot mai mare între potențial și realitate. Iar în acest vid de încredere și direcție, apar inevitabil extremele.

Orașul care putea fi și n-a fost

Mediașul, al doilea oraș ca mărime din județul Sibiu, avea toate ingredientele să devină un pol de dezvoltare în nordul județului. În schimb, a devenit un exemplu de cum se ratează o oportunitate istorică, de cum se sting așteptările când leadershipul e slab sau pur și simplu absent. Într-un asemenea context, candidații antisistem câștigă teren — nu prin ce propun, ci prin ce resping.

Rezultatul din Mediaș nu mai poate fi trecut cu vederea. Nu mai e vorba de neînțelegerea democrației, ci de lipsuri reale și dureroase: lipsa infrastructurii, lipsa transparenței, lipsa grijii față de patrimoniu, lipsa asumării. Dar, mai ales, lipsa speranței.

Între demolare și reconstrucție

Aici se face diferența esențială: rațiunea nu urlă, nu face spectacol, nu viralizează meme-uri. Dar construiește. Cu pași mici, cu greșeli, dar pe o temelie solidă. Nicușor Dan, cu toate limitele sale, propune asta: o reconstrucție grea, dar posibilă, bazată pe reguli și pe consecvență. Iar orașul și țara nu au nevoie de decorațiuni de fațadă și arbori tăiați pe timp de noapte, ci de un proiect coerent, participativ, sustenabil. Nu improvizații grăbite, ci consultare reală și asumare politică.

În turul 2, avem o alegere clară: între demolare și reconstrucție. Între un „nu” aruncat în gol și un „da” spus cu răbdare. Între spectacol și construcție. Să nu votăm ca să ne răcorim, ci ca să ne asumăm. Să votăm nu doar împotriva trecutului, ci pentru un viitor care are direcție, reguli și sens. Mediașul și România pot fi altfel, dar trebuie să începem cu un vot care nu închide uși, ci deschide drumuri.