Cum un lac public de 6 hectare ar putea ajunge, timp de 25 de ani, pe mâna unei firme private pe o sumă anuală de 5.150 euro și nimeni nu spune asta.

Primăria Mediaș anunță cu entuziasm, printr-o serie de postări și articole de presă aproape identice, că Lacul Heleșteu se va transforma într-o zonă de agrement modernă, cu pescuit sportiv, pontoane, alei pietonale și bărci. La prima vedere, vestea pare bună: un spațiu nevalorificat capătă o funcție utilă pentru comunitate.

Dar ce nu spune administrația nici în comunicate, nici în postările oficiale este că acest proiect de „amenajare” este, de fapt, o concesiune pe 25 de ani către o firmă privată, la un preț mult sub valoarea reală a terenului. Iar cererea de concesionare nu a venit din partea orașului, ci a venit de la firma SC Casagrande SRL, aceeași firmă care deja deține un restaurant și o sală de evenimente chiar pe marginea lacului.

Nimeni nu a spus asta public. Până acum.

Totul a început cu o cerere

În 2023, firma SC Casagrande SRL a depus la Primăria Mediaș o cerere prin care solicita concesionarea zonei lacului Heleșteu. Cererea apare în proiectul de hotărâre nr. 148/2025, dar nu este menționată nici măcar o dată în comunicările oficiale de pe social media sau din presă. Nici primarul Gheorghe Roman, nici materialele de presă sponsorizate nu spun că această firmă este inițiatoarea proiectului.

Casagrande SRL nu e o firmă necunoscută în zonă. Este deținătoarea Roma Lake, un complex cu restaurant, terasă și sală de evenimente, construit exact pe malul lacului. Cu alte cuvinte, concesionarea lacului ar reprezenta extinderea naturală a unui business privat, care deja beneficiază de vecinătatea cu luciul de apă.

Ce se concesionează?

Imobilul propus spre concesionare are 61.971 metri pătrați, înregistrați în cartea funciară cu nr. cadastral 114111. Terenul este împărțit astfel:

• 114111-C1 – reprezintă întregul luciu de apă, rezultat din unirea parțială a două lacuri între 2013 și 2016;

• 114111-C2 – un teren liber, la capătul lacului, fără luciu de apă, dar cu potențial de utilizare ulterioară.

Cel puțin asta se deduce din randările prezentate pe social media:

 

Cât valorează și cât plătește viitorul concesionar?

Valoarea totală a terenului și construcțiilor aferente a fost stabilită de un expert judiciar autorizat, Drăghiță Tutu Ovidiu, la 128.742 euro, la un curs oficial BNR din aprilie 2025.

Conform acestui raport, redevența minimă anuală cerută este de doar 5.150 euro, adică 25.632 lei/an.

Tradus: 2.100 lei/lună pentru aproape 6,2 hectare de teren urban în jurul unui lac.

Așadar, timp de 25 de ani, în cazul în care proiectul va fi votat în ședința din 26 iunie 2025 Mediașul ar urma să încaseze pentru lacul său public cât ar încasa un proprietar privat pentru un apartament de închiriat.

Curiozitatea ne-a împins să vedem care sunt prețurile în zonă.

Pe platforma Storia, am găsit un anunț pentru un teren de 500 mp cu cabană și foișor, situat chiar lângă Lacul Heleșteu, la un preț de 45.000 euro.
Asta înseamnă 90 euro/mp pentru o bucată mică de teren, fără acces exclusiv la lac.

Pe OLX am găsit o casă în stadiu „la alb”, pe un teren de 820 mp în zona Moșnei-Oraca, care se vinde cu 187.000 euro.

Asta înseamnă 228 euro/mp pentru o casă unde mai trebuie investiți bani pentru amenajarea ei.

 

Dacă aplicăm prețul de 110 euro/mp pentru terenul concesionat de Primărie (≈ 62.000 mp), rezultatul este halucinant: peste 6,8 milioane euro valoare de piață.

Diferența între prețul real de piață și valoarea de redevență aprobată în proiectul Primăriei devine astfel nu doar suspectă, ci revoltătoare.

Administrația locală e pe cale să cedeze domeniul public pentru o sumă infimă, în timp ce terenuri private alăturate se vând de zeci de ori mai scump.

Cine investește și în ce?

Primăria nu va face nicio investiție. Viitorul concesionar este obligat, prin caietul de sarcini, să:

• decolmateze lacul;
• construiască trei standuri de pescuit;
• amenajeze două pontoane;
• creeze alei și un punct de alimentație publică;
• împrejmuiască perimetrul;
• și să amenajeze zona peisagistic.

Toate aceste investiții vor fi făcute pe terenul public, cu banii firmei private, dar fără a exista momentan un mecanism clar de penalizare în cazul în care acestea nu sunt realizate la timp sau nu sunt întreținute.

Unde e problema?

1. Lipsa de transparență.
   Nicăieri în comunicarea publică nu se spune că o firmă a cerut concesiunea. Nicio dezbatere publică. Niciun apel real la idei alternative. Presa locală și județeană a preluat informația sub formă de comunicat, în mod omogen, ceea ce sugerează o campanie coordonată și finanțată.
2. O afacere clar profitabilă pentru privat.
   Casagrande SRL va primi acces la un teren public valoros, pe termen lung, pentru o sumă derizorie, într-o zonă pe care deja o controlează parțial. În schimb, comunitatea nu are garanții reale, doar promisiuni de „amenajare”.
3. Niciun mecanism progresiv.
   Concesiunea e pe 25 de ani, dar redevența nu crește. Nu există niciun plan care să prevadă o taxă crescută odată ce investițiile sunt amortizate și firma începe să genereze profit. E o schemă fixă, într-un oraș cu nevoi mari de buget.

O întrebare fără răspuns: De ce atât de ieftin?

În documentația proiectului se spune că veniturile din concesiuni pot ajuta la atragerea de fonduri la bugetul local. Dar cum poate fi justificat faptul că 6 hectare de teren urban sunt date cu 2.100 lei pe lună? Fără licitații anterioare, fără comparații de piață, fără consultare publică?

Această întrebare nu are, până acum, niciun răspuns oficial.

Agrement vs. pescuit: misiune imposibilă?

Planul de amenajare prevede „două zone funcționale”: una pentru agrement, alta pentru pescuit sportiv. Dar în realitate, lacul este unul singur, fără separare fizică momentan. Nu există un plan urbanistic detaliat care să arate cum se vor împăca hidrobicicletele cu pescarul de duminică. Doar din randări putem bănui că pe parcela 114111-C2 se va amenaja un nou lac, care cel mai probabil va fi cel destinat pescuitului, însă aceste detalii nu sunt de găsit și în documentele oficiale.

Pe hârtie, proiectul de la Heleșteu arată ca o investiție în comunitate. În realitate, este o afacere bine mascată, care oferă unui operator privat acces aproape complet la un bun public, fără consultare, fără concurență reală, fără un mecanism echitabil de împărțire a beneficiilor.

Pe 26 iunie, consilierii locali vor vota dacă aprobă această concesiune, iar cetățenii Mediașului ar trebui să se întrebe nu doar cine beneficiază de pe urma acestei decizii, ci și de ce nimeni nu a spus toate aceste lucruri public, de la început.