ISTORIA MUTARII GAZULUI DIN MEDIAS

Written by

Istoria Mutării Gazului la Bucureşti

Pe măsura trecerii timpului responsabilitatea pentru activitatea desfăşurată în sectorul gazelor este tot mai mică şi se bagă tot mai multă putere în claxon şi tot mai puţin în motorul acestei industrii. Ideea mutării gazului la Bucureşti este una veche şi ea apare în permanenţă, în special în mintea unor oameni care vor cu orice preţ să se evidenţieze.

Activitatea gazieră din România, funcționează la Mediaș, începând cu anul 1923, organizată ca Societate pe acțiuni SONAMETAN, Direcţie Generală a Gazului Metan, Centrală a Gazelor Naturale, Regie Autonomă sau Societate Națională.

Intervenţia politicului în activitatea societăţilor a condus la impunerea în funcțiile de decizie, a unor oameni a căror singură idee era obţinerea unui „ciolan” şi care, ulterior, deveneau loiali celor care i-au propulsat, unica lor dorinţă fiind controlul, indiferent de consecinţele, tehnice, economice şi sociale.

1971 PCR iniţia prima mutare a activităţii de gaze în Bucureşti

În anul 1971 Ministerul Petrolului propunea înfiinţarea unei Întreprinderi de Extracţie a Gazelor Naturale, cu un sediu și în Bucureşti, subordonată de asemenea Centralei Industriale a Gazelor Naturale, care să coordoneze secţiile Craiova, Finta, Buzău şi Roman. Această propunere a fost respinsă pe motiv că acestea se găsesc la mare depărtare de sediul întreprinderii, nebeneficiind de asistenţă tehnică permanentă de la centru, realizându-se în final o reorganizare a activităţii de extracţie.

 

1985 PCR iniţia mutarea activităţii de gaze în Bucureşti

În anul 1985, din dispoziţia superioară a Ministerului Petrolului se lucra la reorganizarea Centralei Gazului Metan Mediaş prin desprinderea de la aceasta a celor două întreprinderi de distribuţie gaze din Târgu Mureş şi Bucureşti, a Întreprinderii de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaz Metan Mediaş şi a Dispeceratului Naţional de Gaze Bucureşti şi formarea unei noi centrale de transport şi distribuţie cu sediul în Bucureşti. Un alt posibil motiv al mutării Centralei în Bucureşti era legat de scăderea cantităţii de gaze naturale extrase şi a faptului că, pe fondul creşterii consumului de gaze naturale, în timpul iernii, Bucureștiul rămânea adesea fără gaze. De fapt, „Eminenţele cenuşii” de la acea vreme din minister, au suspectat conducerea de la Mediaş că Bucureştiul nu era alimentat cu suficiente gaze, prin limitarea intenționată a acestora, în scopul menținerii alimentării cu gaze a oraşelor transilvănene în detrimentul capitalei.

1990 FSN iniţia mutarea activităţii de gaze în Bucureşti
În anul 1990 apare un proiect de HG prin care se reorganiza Ministerul Petrolului în Ministerul Petrolului şi Gazului, se desfiinţau Centralele Gazului şi al Petrolului, toate celelalte activități (cu excepția celor de foraj) fiind mutate la București.
Fostul Ministru al Petrolului, d-nul Murea, a instrumentat ideea mutării gazelor la Bucureşti, prin vehicularea unor diverse proiecte în faţa Guvernului, pornind de la oportunitatea de a avea relaţii apropiate cu instituţiile statului și terminând cu cel de înființare a două regii: una la Mediaş – care să reunească activitatea de producţie şi o alta la Bucureşti – care să reunească activitatea de distribuţie şi transport. Numeroasele deplasări la Bucureşti ale conducerii Centralei, sprijinul politic al deputaţilor din Mediaş ajunşi în Parlamentul României în urma alegerilor din 20 mai 1990, precum şi rolul corect jucat de Sever Georgescu, un personaj cheie al Guvernului Roman, care nelasându-se amăgit de maşinaţiunile grupurilor de interese, ce “roiau” şi în acea perioadă în jurul Guvernului, a determinat într-un final, desfiinţarea Ministerului Petrolului şi înființarea Regiei Petrolului la Bucureşti şi Regiei Gazului la Mediaş.

1997 PNL iniţia mutarea activităţii de gaze în Bucureşti
In acest context, se evidențiază inițiativa preşedintelui Comisiei Economice a Senatului, Viorel Cataramă, de includere a Regiei Autonome ROMGAZ în cadrul SNP Petrom, în vederea pregătirii pentru privatizare, argumentul principal din Nota de fundamentare fiind: „preţul de cumpărare al SNP la privatizare va creşte substanţial”. La fel ca şi în prezent, brusc după această intenţie, în media au apărut „întâmplător” articole denigratoare la adresa conducerii ROMGAZ. Însuşi ministrul Ministerul Industriei şi Comerţului – Călin Popescu Tăriceanu a manifestat în anul 1997 intenţia mutării Regiei ROMGAZ la Bucuresti motivând că:”…la Mediaş se ajunge cu greutate, ceea ce defavorizează Regia în faţa investitorilor”. (ziarul Naţional/15.09.1997).

1998 PD iniţia mutarea activităţii de gaze în Bucureşti
Demersurile Ministrului Radu Berceanu de “spargere” a sistemului gazier şi mutarea lui la Bucureşti au determinat demisia conducerii ROMGAZ, în locul acesteia fiind numită întreaga conducere a DISTRIGAZ SUD Bucureşti. Noua conducere a primit sarcini foarte stricte (dar și ascunse) aşa cum relata chiar ministrul într-un interviu: „Noua conducere are de îndeplinit o sarcină importantă. Dacă nu o vor respecta îi voi demite”, acuzând problemele care sunt la Mediaş dar şi nevoia de internaţionalizare şi privatizare a companiei.

2013 PSD iniţia mutarea activităţii de gaze în Bucureşti
Ministrul Niţă iniţiază mutarea sediilor Romgaz şi Transgaz în Bucureşti: „ca o etapă firească în contextul strategiei de dezvoltare şi internaţionalizare a activităţilor celor două companii”, aici urmând să funcţioneze doar „partea de conducere corporativă a celor două companii, legată de activităţile de strategie, marketing, relaţii internaţionale şi relaţii instituţionale, inclusiv cu autorităţile de reglementare in domeniu”.
Renumitul profesor Simescu Nicolaie vorbea despre conducerea societăţilor din domeniul gazelor naturale din primii ani de după naţionalizare, evocând oamenii deosebiţi care au condus destinele gazului metan, într-o perioadă zbuciumată când dominaţia clasei muncitoare era evidentă: „Poate că a fost norocul gazului metan. Poate că aşa erau oamenii, dar nişte oameni absolut deosebiţi”. Totodată, se poate afirma că în perioada comunistă au fost miniştri înţelepţi, pentru faptul că îi lăsau pe „oamenii de meserie” să discute și să rezolve problemele tehnice, a mai spus acesta.
După anul 2014 acțiunile de mutare a activității gazifere către București au luat o și mai mare amploare, urmare a numirilor, de către Guvernul Ponta, la conducerea celor două companii, a unor așa ziși manageri privați (care, practic, nu au nici o legătură cu activitatea propriu zisă). În acest context, se înființează Reprezentanțe la București ale celor două companii, prilej cu care (mai ales în cazul Transgaz), a fost dat startul angajării a sute de persoane complet “străine” de activitatea specifică, (ziariști, diverse persoane aflate în cercurile relaționale ale unor diverși politicieni, de pe tot eșichierul politic reprezentat în Parlament și nu în ultimul rând, a unei pleiade de foști ofițeri ai tuturor serviciilor secrete ( SIE, SRI, STS sau DIPI), MApN sau MAI.
Acest lucru s-a realizat prin dislocarea a două sau trei sute de locuri de muncă de la Mediaș către București, acțiune care de altfel, se desfășoară chiar și în prezent. Scopul final al acestei “reorganizări de personal” constă în diminuarea continuă a capacitătii de decizie/acțiune a structurilor medieșene în detrimentul celor din capitală, înlăturarea treptată a tuturor specialiștilor medieșeni cu state vechi de plată în industria gaziferă, nefiind exclusă nici chiar posibilitatea ca la un moment dat să se realizeze mutarea efectivă a sediilor sociale și practic, ale celor două companii.
În aceste condiții, la nivelul orașului și/sau împrejurimilor efectele economico-sociale ale acestor “manevre” de reorganizare se fac deja simțite. În fond, cele două mari companii au fost și încă mai sunt principalele motoare economice ale orașului. Pe lângă profiturile realizate, chiar și sumele aferente salariilor angajaților (oricum peste mediile naționale), reprezintă o pondere semnificativă pentru economia orașului, acestea fiind cheltuite și generând plus-valoare la nivel local.
Mai mult, în jurul acestor companii s-a conturat de-a lungul timpului o întreagă infrastructură umană și chiar educațională specifică, de nivel mediu (Școala Națională de Gaze) dar și de nivel superior (Facultatea de Inginerie din cadrul Universității “Lucian Blaga” Sibiu).
Putem ușor previziona că, acest proces de renunțare la personalul cu adevărat calificat, cu expertiză semnificativă în domeniu și înlocuirea lui cu persoane foarte puțin avizate, va genera, într-un timp nu foarte îndepărtat, efecte negative sau chiar periculoase și pe linia securității în exploatare/utilizare/transport a gazelor naturale sau, de ce nu, chiar pe linia securității energetice a României.
Din fericire, în contextul alegerilor parlamentare ce se vor desfășura în data de 06.12.2020, din rândul medieșenilor se aude tot mai puternic vocea unui candidat politic, patriot local (poate singurul) care, înțelegând ceea ce reprezintă cu adevărat aceste companii, pentru economia orașului dar și pentru medieșeni, își propune și este decis să lupte pentru păstrarea lor la Mediaș.
Astfel, acesta a declarat pentru “medias-info.ro” că: “În calitate de candidat la funcția de senator al României, hotărât să reprezinte onest și cinstit interesele medieșenilor și ale orașului în Senatul României, vă solicit pe această cale tuturor susținere, sprijin la momentul votului, dar nu numai, în demersul de a readuce Mediașul la locul de cinste pe care l-a ocupat dintotdeauna, respectiv acela de Capitală a Gazului Metan și nu în ultimul rând de a asigura un viitor mai bun copiilor noștri”.

Adrian Cătană, candidat AUR la Senatul României

Tag-urile articolului
· ·
Categoriile articolului:
Local · Online · Opinii · Politica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Content Protection by DMCA.com